M-am reimprietenit cu mine - ghidul dintr-un puzzle

Există zile când te simți ca un castel de nisip luat de valuri, fiecare lucru mic — o știre, o privire, o simplă interacțiune — îți erodează ușor marginile, te descompune până când nu mai știi cine ești, de ce alergi și ce cauți. Eu știu acele zile. Sunt zilele în care corpul meu este o minge de tensiune și mintea mea un labirint de gânduri care se întorc mereu în același loc. Zilele în care singurul lucru pe care îl doresc este să scap de mine însămi pentru o clipă, să găsesc o pauză, o ușă secretă către liniște.

Și într-o astfel de zi, înconjurată de agitația cotidiană, am redescoperit ceea ce credeam pierdut în copilărie: puzzle-urile. Acele mici bucăți de carton colorat care, pe vremea când eram mică, mă făceau să uit de lume. Mi-am luat un puzzle dintr-un impuls. Nu căutam neapărat o soluție; căutam doar o evadare temporară. Dar a fost mai mult de atât.

Când am deschis cutia și am văzut toate acele piese, am simțit cum o mică panică mă apucă de mână. Cum să le fac să se potrivească? Dar, încet-încet, am început să caut colțurile, marginile, și cumva, fără să-mi dau seama, m-am lăsat prinsă de joc. Puzzle-ul a devenit o meditație, o mantră. Piesa asta merge aici? Nu, dar ce-ar fi dacă... și uite așa, puțin câte puțin, am început să mă simt mai ușoară.

Fiecare piesă care se potrivea aducea cu ea o mică victorie. Nu era doar carton. Era un sentiment că ceva din haosul vieții mele avea o logică, chiar și temporar. Și astfel, treptat, tensiunea din umeri a început să dispară. Era ca și cum, găsind locul unei piese, îmi găseam propriul loc, pas cu pas, piesă cu piesă.

Să stai cu tine într-un mod simplu, fără nicio presiune de a fi productiv sau de a realiza ceva grandios, ci pur și simplu să stai acolo și să lași lucrurile să vină la tine – asta am redescoperit prin puzzle-uri. Există o liniște în a vedea imaginea completă pe măsură ce se conturează, în a-ți oferi timp să rezolvi fiecare mic detaliu fără să te grăbești. Este un proces al relaxării, unul care nu cere decât răbdare.

În acele momente de îmbinare a pieselor, am găsit o soluție surprinzătoare pentru a trece de la tensiune și agitație la pace și relaxare. M-am eliberat de așteptările pe care le aveam de la mine, de presiunea de a găsi o cale de ieșire. În loc să încerc să rezolv toate problemele, am început să rezolv doar puzzle-ul din fața mea. Și, brusc, mi-am dat seama că soluțiile extraordinare nu vin întotdeauna dintr-un moment de claritate intensă, ci din acele clipe mici în care lași gândurile să curgă liber, fără să le controlezi.

Pe măsură ce îmbinam piesele, am început să-mi dau seama că trăirile mele — de frică, anxietate, îndoială — sunt ca acele bucăți care la început par fără sens, dar care, în timp, capătă contur. Fiecare piesă se potrivește undeva, chiar dacă inițial nu vezi cum. Și asta este poate cea mai mare lecție a puzzle-urilor: nu te grăbi, bucură-te de proces, și vei găsi sensul în ceea ce faci.

Poate că nu toate problemele din viață au o soluție clară, poate că unele rămân puzzle-uri incomplete. Dar, atunci când îți oferi acel timp de reconectare cu tine, chiar și pentru o oră, ajungi să vezi că nu e nevoie să rezolvi totul dintr-odată. Câteodată e suficient doar să te așezi, să respiri adânc și să încerci, piesă cu piesă, să îți găsești liniștea.

Am redescoperit astfel plăcerea simplă de a sta cu mine, fără zgomotul mental, fără așteptări, fără urgență. O clipă de respiro în care îmi dau voie să fiu doar eu, într-o tăcere confortabilă, și să mă pierd în imaginea pe care o construiesc cu răbdare. Poate că acolo, în acea tăcere și răbdare, găsesc cea mai mare pace interioară.

Așa că, data viitoare când te simți prins în agitația zilnică, când simți că nu mai ai control asupra gândurilor și emoțiilor tale, deschide o cutie de puzzle. Alege o imagine care îți vorbește, poate o pădure liniștită sau o mare calmă. Așază-te și începe să pui piesele cap la cap. S-ar putea să descoperi că, odată ce ai început să construiești imaginea aceea, începi să construiești și pacea din tine.

Pe curând!